Nu vreau sa scriu cuvinte goale care sa umple randuri ingreunate de neadevaruri care pe urma vor fi citite de fete de aceeasi varsta care trec prin aceleasi calvaruri si care se inchid in ele ca intr-o inchisoare a sufletului. Nu vreau sa scriu cuvinte aurite ci cuvinte care vin din sufletul unei fete si care stateau asezate pana acum pe foaia jurnalelor, necitite de nimeni. Aceasta sansa de a ma elibera si de a ma destainui unor prietene necunoscute vine ca un pahar de apa dupa o ora de sport. De multe ori esti inconjurat de multe persoane care aparent te asculta insa si ele sunt ingandurate de propriile probleme apasatoare, dar adevarul este ca intotdeauna inafara familiei si poate uneori a unei persoane speciale, cea mai buna prietena, esti singura. Cuvintele tale pentru persoanele dinafara sunt ca niste versuri goale carora le lipseste melodia. Impartasim toate aceleasi sentimente si trairi insa nu ne dam seama ca cele mai bune prietene cateodata sunt cele aparent necunoscute adica nevazute, insa adevarul este ca le cunoastem mai bine, cunoscandu-le trairile morale.
Poate cuvintele mele vor parea desprinse din povestile cu zane si Feti-Frumosi dar asta pentru ca eu am ajuns sa compar viata cu un buchet de trandafiri: fiecare petala a unei flori este un vis, o clipa de perfectiune iar fiecare spin de pe tulpina acestuia este trezirea la realitate.
